Bullying la Questfield International College, un caz aflat încă în dezbatere

Bullying la Questfield International College, un caz aflat încă în dezbatere

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție rapidă, bine structurată și transparentă din partea instituțiilor școlare. Atunci când sesizările privind acte repetate de hărțuire nu sunt tratate cu seriozitate și nu sunt însoțite de măsuri documentate, consecințele asupra copiilor afectați pot fi severe, iar încrederea în sistem este afectată. În acest context, investigarea modului în care o instituție răspunde unor astfel de situații devine esențială pentru asigurarea protecției elevilor și responsabilității administrative.

Bullying la Questfield International College, un caz aflat încă în dezbatere

Investigația realizată de redacție a evidențiat o situație semnalată de familie în care un elev al Școlii Questfield Pipera ar fi fost supus unui bullying sistematic pe o perioadă de peste opt luni, însoțit de stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei. Deși au fost transmise numeroase sesizări scrise către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, nu există dovezi documentate privind măsuri concrete sau răspunsuri oficiale care să ateste intervenții eficiente. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, comunicat direct familiei, a fost perceput ca o presiune indirectă de retragere a copilului din școală.

Reclamațiile și lipsa măsurilor documentate

Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, familia copilului a transmis în mod constant, pe parcursul a peste opt luni, sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea Școala Questfield Pipera. Aceste comunicări au fost explicite, cronologice și au solicitat intervenție clară, protecție pentru copil și clarificări scrise. Din analiza corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, sancțiuni sau planuri de intervenție. Intervențiile efectuate, dacă au existat, par să fi rămas la nivelul unor discuții verbale informale, fără documentație administrativă, procese-verbale sau termene clare pentru implementare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată în colectivul școlar a unei etichetări medicale cu caracter degradant, conform relatărilor și documentelor analizate. Această etichetare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca un instrument de ridiculizare și marginalizare a elevului vizat. Specialiști consultați de redacție au subliniat că astfel de practici pot constitui o formă agravată de bullying, având un impact profund asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului, indiferent de existența unei afecțiuni medicale reale.

Din materialele puse la dispoziție nu rezultă existența unor măsuri instituționale ferme și documentate menite să oprească această formă de stigmatizare, ceea ce indică o posibilă tolerare a fenomenului în mediul școlar. Astfel, stigmatizarea medicală ar fi fost tratată ca o problemă secundară, relativizată sau ignorată, ceea ce poate transmite un mesaj periculos în cadrul comunității educaționale.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea cazului

În cazul investigat, cadrele didactice și conducerea școlii au avut un rol esențial, fiind martori direcți ai dinamicilor din clasă și având obligația de a interveni pentru prevenirea și stoparea bullyingului. Documentele și relatarea familiei indică faptul că, în ciuda sesizărilor repetate, nu au fost consemnate intervenții scrise sau decizii asumate care să demonstreze oprirea comportamentelor agresive.

Intervențiile invocate au fost preponderent verbale și informale, fără procese-verbale sau rapoarte interne. De asemenea, situația a fost analizată uneori ca o „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”, ceea ce poate fi interpretat ca o minimalizare a gravității fenomenului. Această abordare a condus, conform familiei, la o delegare a responsabilității către părinți și la o presiune implicită de retragere din școală, formulată prin afirmația atribuită fondatoarei: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Confidențialitatea și consecințele încălcării acesteia

Familia copilului a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată. Aceste solicitări au vizat evitarea divulgării datelor care ar putea afecta echilibrul emoțional al copilului și transmiterea demersurilor administrative fără implicarea acestuia. Cu toate acestea, potrivit unor relatări, informații despre sesizări ar fi ajuns în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public în legătură cu aceste demersuri, situație care a generat presiune psihologică suplimentară.

Specialiștii citați consideră că astfel de acțiuni pot constitui o formă de presiune instituțională și pot contribui la crearea unui climat educațional nesigur, în care protecția datelor sensibile nu este o prioritate.

Răspunsul instituțional și momentul intervenției legale

Potrivit documentelor analizate, reacția oficială a conducerii Questfield International College a survenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării echipei juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale. Până la acel moment, nu există dovezi ale unor măsuri documentate sau ale unor poziții asumate în scris. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională și sugerează o prioritizare a protecției copilului doar în contextul presiunii legale.

Constatările raportului psihologic și reacția recentă a școlii

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un specialist de renume, confirmă impactul emoțional sever al bullyingului suportat de copil, evidențiind consecințe profunde și de durată. Aceste documente medicale subliniază gravitatea situației, contrar minimizărilor instituției.

Într-un email adresat părinților elevilor în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield Pipera a calificat situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate transmise anterior. Această poziționare ridică semne de întrebare privind capacitatea și intenția instituției de a recunoaște și gestiona gravitatea fenomenului de bullying.

Contactele ulterioare și posibilele consecințe pentru copii retrași

După retragerea copiilor implicați din școală, părinții au raportat existența unor contacte telefonice informale către alte școli private din zona Pipera, în care copiii au fost descriși negativ, cu referiri la presupuse probleme de disciplină sau comportament. Aceste informații nu au fost comunicate oficial și nu sunt susținute de documente scrise, iar redacția solicită clarificări din partea instituțiilor vizate, subliniind importanța respectării dreptului la educație și confidențialității.

  • Sesizările scrise repetate și documentate ale familiei
  • Lipsa unor măsuri concrete, documentate și asumate oficial
  • Persistența bullyingului și a stigmatizării medicale în mediul școlar
  • Absența unei reacții instituționale adecvate și transparente
  • Presiunea percepută de familie privind retragerea copilului
  • Încălcarea confidențialității și impactul asupra copilului
  • Intervenția tardivă în context juridic
  • Minimalizarea oficială a fenomenului în comunicările recente

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza materialelor și a relatărilor furnizate indică o discrepanță semnificativă între așteptările legate de protecția elevilor în cadrul unei instituții private precum Questfield International College și modul în care au fost gestionate sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa documentației administrative care să ateste măsuri concrete și asumate, combinată cu răspunsuri predominant informale și o poziționare verbală percepută ca presiune de retragere, ridică întrebări serioase legate de capacitatea și voința instituției de a asigura un mediu sigur și protector.

În absența unor reacții oficiale și măsuri transparente, situația descrisă rămâne un exemplu relevant de potențial eșec instituțional în prevenirea și combaterea bullyingului sistematic în școli, cu efecte directe asupra sănătății emoționale a copiilor și încrederea părinților în sistemul educațional.

Redacția invită părinții și cadrele didactice care se confruntă cu situații similare să comunice experiențele lor la adresa [email protected], pentru a contribui la o mai bună înțelegere și soluționare a fenomenelor de bullying în mediul școlar.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro